Cercetări arheologice în biserica reformată de la Fântânele

2021.03.09 - 2021.03.09

Biserica reformată din Fântânele este unul dintre cele mai faimoase monumente din Scaunul Mureșului de odinioară. Alături de tavanul său casetat, care datează din 1625 și se numără printre cele mai timpurii din zonă, biserica a adăpostit și una dintre cele mai frumoase potire gotice din regiune (azi păstrat la Muzeul Național din Budapesta). Se cunosc numeroase documente scrise despre trecutul așezării, cu toate acestea, în afară de picturile murale descoperite în ultimele decenii, nu există date exacte privind istoria bisericii.

Săpătura arheologică începută în februarie 2021 face parte integrantă din reabilitarea bisericii din Fântânele și este realizată cu sprijinul guvernului maghiar. Săpăturile sunt efectuate de arheologii Muzeului Județean Mureș. Intervențiile arheologice au fost etapizate, într-o primă fază fiind realizate sondajele din interiorul bisericii, urmate de dezvelirea criptei. În final se vor cerceta fațadele exterioare ale bisericii și cimitirul din jurul acesteia.

În interiorul bisericii s-au găsit urmele unei biserici timpurii, de dimensiuni mai reduse, care s-a construit în secolele XII–XIII. În același registru cronologic pot fi încadrate unele morminte timpurii din cadrul cimitirului, în care s-au descoperit inele cu capete în formă de S.

Dezvelirea criptei s-a dovedit a fi una dintre cele mai interesante părți ale săpăturii arheologice. Deși sunt cunoscute numeroase cripte în toată Transilvania, o parte semnificativă a acestora a fost jefuită. Rareori se întâmplă ca ele să fie descoperite intact. O criptă nederanjată a fost descoperită recent în biserica reformată din Huedin. Intrarea în cripta de la Fântânele este boltită și căptușită de ziduri masive de cărămidă, orientată spre interiorul navei și obturată cu pietre de râu. Cripta nu a fost jefuită, dar infiltrările de apă din veacurile precedente au afectat înmormântările. Cu toate acestea, în timpul săpăturii minuțioase a umpluturii, au fost recuperate mai multe elemente ale inventarului funerar. Alături de niturile de argint, a ferecăturilor și ornamentelor sicriului cele mai însemnate descoperiri sunt bijuteriile din aur. Examinarea antropologică a criptei la fața locului a relevat rămășițele a doi bărbați adulți, trei femei adulte și cinci copii cu vârsta sub zece ani. În urma colectării unor mostre ADN, rămășițele umane au fost reînmormântate.Pe baza inventarului funerar și a monumentelor funerare din secolul XVII–XVIII, păstrate în interiorul bisericii, putem încerca identificarea unora dintre defuncți.Pe latura nordică a corului gotic se află piatra funerară deteriorată (cu anul morții ilizibil) a soției lui Ferenc Lázár, judele regal al scaunului Mureș, Krisztina Sapharit, înmormântată în criptă, probabil la sfârșitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea. Tot în criptă ar trebui să fie înmormântat János Gáspár de Szövérd (rom. Suveica) (m. 1625), căpitan și jude regal al Scaunului Mureș, ulterior prefectul curții princiare, apoi diplomatul permanent al lui Gabriel Bethlen la Constantinopol și deputat în dietă în repetate rânduri. Verigheta gravată (BETLEN ZOFI), descoperită de arheologi, permite identificarea soției lui János Gáspár de Szövérd, și anume pe Zsófia Bethlen, care era fiica lui György Bethlen și a lui Kata Toroczkai. O altă podoabă de import descoperită, de sorginte otomană, ar fi putut aparține aceleiași persoane, fiind achiziționat de soțul său, trimis la Înalta Poartă. Pe obiect apar motive florale sudate pe o placă de metal subțire specifică bijuteriilor lobate. Este posibil ca inelul bărbătesc cu sigiliu să fi aparținut lui János Gáspár de Szövérd. Cei doi sunt comanditarii tavanului pictat al bisericii, lucru demonstrat de apariția stemelor lor pe două casete. Osemintele judecătorului György Lázár, care a murit în 1660, au fost așezate, probabil, la fel în criptă, piatra funerară păstrată fiind ridicată în 1666 de fiul lui, Imre Lázár, pe cheltuiala celei de-a doua soții, Ilona Nemes. Foarte probabil Kata Teleki (1717–1758), soția lui János Lázár, ar putea fi a treia femeie identificată în cadrul materialului antropologic. La 18 februarie 1737, Kata Teleki a devenit soția baronului János Lázár (1703–1772) din Fântânele. Cu ocazia morții sale, la 22 martie 1758, epitaful ei a fost plasat în biserică, iar textul a fost redactat de soțul ei. Din căsătoria lor s-au născut patru copii, dintre care Borbála (1737–1738) a murit la scurt timp după naștere, așa că probabil și cenușa ei se odihnește tot aici. Cele două inele din aur cu intarsii de turcoaz au aparținut personajelor amintite mai sus, sau a altor membrii marcanți ai familiilor nobiliare care s-au înmormântat la Fântânele, printre care cei mai importanți sunt membrii familiei Lázár. Examinarea materialelor arheologice după conservare și restaurare cu siguranță vor aduce noi rezultate în privința istoriei bisericii, a familiilor nobiliare care l-au susținut și patronat, implicit a istoriei locale și regionale.

fant

fant1

fant001

fant002

006

Abonează-te la newsletter

Abonează-te la newsletter ca să te informăm în legătură cu cele mai noi evenimente și expoziții!

2021 Muzeul Județean Mureș