GYÖRKÖS 100 | Expoziție de pictură și lansare de catalog la Muzeul Județean Mureș
Vernisaj: 3 mai 2022, ora 18:00
Locație: Sala de expoziții a Secției de Arheologie și Istorie a Muzeului Județean Mureș din Cetatea Târgu Mureș (str. Avram Iancu nr. 2).
Perioada de vizitare: 4 mai 2022 – 30 iunie 2022
Organizatori: Casa Memorială „Györkös Mányi Albert” din Cluj (instituție a Societății Maghiare de Cultură din Transilvania) și Institutul Liszt din Sfântu Gheorghe
Parteneri: Muzeul Județean Mureș și persoane fizice care au contribuit cu picturi din colecția personală la realizarea expoziției.
Sponsori: Fondul Bethlen Gábor, Fondul Cultural Național, Fundația Communitas, Academia Maghiară de Arte, Asociația Carola
***
Muzeul Județean Mureș invită publicul la unul din momentele omagiale dedicate împlinirii a 100 de ani de la nașterea profesorului de muzică și pictorului Albert Györkös Mányi. Expoziția organizată în cadrul anului comemorativ GYÖRKÖS 100 va fi vernisată la Târgu Mureș marți, 3 mai 2022, de la ora 18:00. Vernisajul va fi deschis de un moment muzical suținut de Domahidi Zsuzsanna, flautistă în cadrul Filarmonicii de Stat Târgu Mureș. Cei interesați vor putea achiziționa cataloagele expoziției și se vor putea bucura de un dialog direct cu organizatorii anului aniversar.
La vernisaj vor lua cuvântul Kós Katalin, conducătorul Casei Memoriale „Györkös Mányi Albert” și managerul de proiect GYÖRKÖS 100, Szebeni Zsuzsanna, directorul Institutului Liszt din Sfântu Gheoghe, co-organizator al proiectului GYÖRKÖS 100 și curatorul expoziției, precum și Ötvös Koppány-Bulcsú, directorul Muzeului Județean Mureș.
Anul aniversar GYÖRKÖS 100 a debutat la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, în Palatul Bánffy, vernisată în luna martie a.c, unde a fost expusă și prezentată o mare parte din opera pictorului. Cu această ocazie a fost lansat catalogul trilingv cu 60 de reproduceri color, intitulat „Imagini de vis. O perspectivă asupra operei lui Albert Györkös Mányi”. În cadrul unui program legat de evenimentul de deschidere a fost lansat și albumul „Györkös Mányi Albert metszetei” („Gravurile lui Albert Györkös Mányi”), publicat la Editura Polis, 2021 și a fost expus, totodată, o selecție de xilogravuri ale artistului.
Expoziția va fi deschisă până la 30 iunie 2022, la parterul Secției de Arheologie și Istorie a muzeului din Cetatea Târgu Mureș, de marți până vineri 09:00 – 16:00, sâmbătă 09:00 – 14:00 și duminică 09:00 13:00. Luni este închis.
***
În testamentul său, Albert Györkös Mányi a lăsat locuinţa-atelierul său, împreună cu bunurile sale, Societăţii Maghiare de Cultură din Transilvania, cu scopul și condiția ca asociația „să expună permanent picturile sale, să înființeze o casă memorială, să înființeze Fundația „Györkös Mányi Albert” și să asigure gestionarea profesionistă a moștenirii și integrarea acesteia în circuitul intelectual” (citat din testament).
Albert Györkös Mányi a avut optsprezece expoziții personale și a participat la douăzeci și opt de expoziții de grup, atât în țară, cât și în străinătate. Activitatea sa a fost recunoscută atât în interiorul, cât și în afara granițelor noastre.
Premii: 1971: distincție oficială pentru activitatea sa de profesor de muzică. 1985: pentru seria de picturi Kalevala a primit o medalie comemorativă din partea Societății Kalevala din Helsinki.
Expoziții personale mai importante: 1963: expoziție personală de pictură, Expoziția Regională de Artă Cluj. Ulterior, a participat cu regularitate la expozițiile organizate de filiala clujeană a Uniunii Artiștilor Plastici. 1972: Casa de Cultură „Petőfi Sándor”, București. 1973: Galeria Mică a Fondului Artelor Plastice, Cluj 1977: expoziție comună cu Sándor Benczédi, Târgu Mureș. 1984: expoziție personală de pictură, Club Jókai, Budapesta. 1985: Picturi Kalevala, Galeria Filo, Cluj. 1985: Satu Mare 1988: expoziție comună cu Ilona Jakab, Köln.
Expoziții colective mai importante: 1968: expoziția colectivă a artiștilor clujeni, Titograd, Iugoslavia (prima sa participare la o expoziție în străinătate). 1969: Zalău. 1970: Expoziția Județeană de Artă, Cluj (pictură, grafică). 1970: Expoziția de debut a artiștilor clujeni, București. 1975: Expoziția Națională de Artă, București (pictură). 1977: Centenarul Ady – Galeria Korunk, Cluj Napoca. 1981: Centenarul Bartók – Galeria Korunk, Cluj Napoca. 1982: Expoziția Națională de Artă Festivă (pictură), București. 1982: Kodály–János Arany – Galeria Korunk. 1983: Cristuru Secuiesc. 1985: Expoziția Județeană de Artă, Turda.
Bibliografie: 1995: Kántor Lajos: Györkös Mányi Albert, Editura Kriterion, București. (monografie despre cariera și opera sa)
„Pentru artistul autodidact faptul că nu vrea să încerce stăpânirea așa-numitului sistem de convenții din acea vreme, este un dar al destinului. Este marele outsider. Acesta este rolul pe care și-l asumă fără ezitare, cu viziunea sa unică. El nu „privește înainte”, așa cum cerea ideologia vremii, ci se întoarce la valorile propriului popor și nu vrea să le uite în niciun fel, pentru că acesta este procesul dificil de conștientizare de sine pe care l-a întreprins și pe care l-a transmis celorlalți. Acesta este momentul în care se consolidează identitatea sa pe care nu o cedează şi în legătură cu care nu este dispus să încheie niciun compromis, indiferent de vârstă şi vremuri. Iar acest lucru a fost resimțit și de publicul său din ce în ce mai larg.”
„Fiind vorba de jubileu, aș dori să subliniez Autoportretul II, deoarece el ne dezvăluie modul în care autorul se vedea şi se reprezenta pe sine însuşi. Pictorul ne privește cu tristețe şi un sentiment de responsabilitate și grijă, dar și cu asumarea destinului, toate acestea fiind exprimate cu claritatea mijloacelor pe care numai vizionarii marcaţi profund o pot face. „Culorilor le-a acordat un rol incomparabil mai important decât desenului. Era să spun doar culoare. Pentru că el folosește doar câteva, iar albul este cel dominant. Nu am mai văzut niciodată un alb ca al lui. Așa cum există un roșu Tizian, tot aşa am putea spune – mutatis mutandis – că există un alb Györkös Mányi. […] Folosirea cu măiestrie a culorii de către artist este o modalitate de a ne scoate din cotidianul nostru alienat fizic și moral, și de a ne conduce spre un univers mai pur.”[ Aniszi Kálmán: Egy jelentős erdélyi festő (Györkös Mányi Albert), Hitel, 8. sz. (2004): 66–67.]
„Peisaj de iarnă cu o vulpe roșie este una dintre cele mai alegorice picturi în alb și vermilion, în care se realizează, de asemenea, articularea duală a albului și roșului, o figură ciudată rupând, însă, această armonie. Cine este figura centrală a vulpii, atât de strâns legată de cerul roșiatic? Ce anume întruchipează?
În cultura japoneză vulpea este un simbol al zeităţii orezului, adică a prosperității, un mesager al Creatorului, un ghid spiritual care cunoaște căile ascunse şi caută legătura dintre lumină și polaritate, ne conduce spre tărâmul strămoșilor, cunoscând instinctiv căile secrete și mistice ale sufletului. Györkös nu se teme de distorsionarea sufletului. Vulpea se mișcă la granițele dintre lumi, cunoaşte căile de acces spre inconștient. Figura sa este legată de magie, vrăji și schimbarea de formă.
Vulpea are capacitatea de a deveni invizibilă, de a gândi și de a acționa rapid. Nici în cultura antică greco-romană și nici în iconologia creștină nu i se atribuie o imagine pozitivă. „Capacitatea sa de a „îndruma” nu este subliniată, i se acordă mai degrabă un rol negativ. În apariția sa biblică și în contextul cultural aesopic i se atribuie un rol mai degrabă negativ, energia sa intelectuală excepțională, însă, este încă perceptibilă în acest context. În cultura creștină, la fel ca și în folclorul maghiar, este un simbol al ereziei și al înșelăciunii viclene.
În pictura lui Györkös prevalează nu atât semnificaţia europeană a vulpii, ci mai degrabă aceea de ghid al sufletului şi calitatea sa de călăuză dintre lumi.
Dacă ne uităm mai bine, o treime din pânză este acoperită de albul lumii inferioare, iar restul de tărâmul superior, care radiază într-un roșu aprins ce reprezintă latura spirituală intensă, divină. Tabloul este secţionat de împletitura impenetrabilă și densă, în albastru deschis, a pădurii și a ramurilor înrădăcinate în lumea de jos, care pătrund până la cer, în „lumea de sus”. În centru se află o figură cu picioare lungi și coada îndreptată spre cer, o vulpe, a cărei formă este înrudită cu ramurile subțiri ale copacilor, un descendent al lumii inferioare, dar a cărei culoare este ruptă din roşul lumii superioare. Acesta tabloul ne conduce în adâncurile magiei și ale sufletului, în centrul acestui univers, având ca ghid figura vulpii.
În niciunul dintre tablouri nu am simțit atât de validă ideea lui Lajos Németh, potrivit căreia „…el prezintă o lume filtrată prin propria viziune artistică, care poartă în sine atât marea tradiție a trecutului, cât și dorința individului artistic de a comunica cifrul său individual. Este o artă sumbră și austeră – o formulă pură născută la intersecția dintre trecut și prezent. Nu ajunge să te uiți la ea, trebuie să trăiești cu ea.”[ Lajos Németh: Tordaszentlászló küldötte, Új Tükör, 52 (1984): 10]
Aceste lucrări impresionează prin condensarea semnificaţiei și prin siguranța lor profesională – pensula pictorului face ca spaţiul să devină secundar, importante devenind mesajele sale picturale și umane.” Ca de atâtea ori în recenziile expoziției, și aici găsim o observație și o descriere a „condiției muzicale” a picturilor semnate de Györkös: „Pictorul, ca și marii romantici germani, este un susținător al afinității dintre muzică și artele plastice, […] el presupune o relație intimă între muzică și artele plastice. Așa cum sunetele muzicale au un efect direct asupra sufletului, el caută să producă același efect direct prin formele și culorile sale; prin tranzițiile cromatice de culoare, nuanțe și grade de saturație ale luminii el caută un sistem de armonie asemănător cu cel al muzicii.”[ Uo.]
„Inițial a fost muzician. A trecut la pictură fără a întoarce spatele muzicii. Nu și-a schimbat cariera pentru că nu a avut succes ca muzician, ci pentru că pictura era mediul cel mai potrivit pentru exprimarea personalității sale (Ferenc László). De altfel, toate artele sunt interconectate într-un fel sau altul, deoarece creația nu este altceva decât exprimarea de către artist a relației sale cu lumea, în propriul său limbaj formal. De fapt, nu numai că sunt legate între ele, ci și interacționează.”[ Aniszi Kálmán: Györkös Mányi Albertre emlékezve, Kapu, 2. sz. (2004): 75.]
Szebeni Zsuzsa
Viscol dintr-o mişcare, cu pensula!
Reflecții pe marginea tablourilor lui Albert Györkös Mányi