Muzeul Județean Mureș are nevoie de ajutorul vostru pentru a da de urma animalelor dispărute. Cele 9 specii de mamifere au fost văzute ultima dată la pregătirile pentru noaptea muzeelor. Profitând de marea forfotă, animelele au dispărut, lăsând în urmă doar niște amprente.
Misiunea voastră este să găsiți ursul brun, lupul, vulpea, pisica sălbatică, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, bursucul, și iepurele de câmp cu ajutorul urmelor lăsate de acestea. Mai jos găsiți informații care vă pot ajuta. Studiați cu atenție informațiile primite și încercați să identificați urmele lăsate de animalele dispărute.
Prin intermediul aplicației Quizizz, copiii și elevii vor învăța și vor intra în competiție pentru identificarea a 9 specii de mamifere din colecția Muzeului, pornind de la urmele lăsate de acestea pe diferite substraturi. Primii 3 clasați în această competiție, vor fi premiați.

Informații: https://muzeuldestiintelenaturiiro.blogspot.com/
Pentru a accesa jocul:

Atenție! Pentru a putea identifica câștigătorii, te rugăm să îți folosești numele complet în acest quiz.

Lupul (Canis lupus) – digitigrad

Lupul este un animal de pradă, care trăiește în haită și se adaptează ușor oricărui tip de habitat, dar ocolește pe cât posibil așezările omenești. Vânează mai ales cerbi, căprioare, mistreți, dar și prăzi mai mici, precum iepuri sau rozătoare sau chiar animale domestice. Urmele lupului pot fi confundate cu cele ale câinelui. În zăpadă mare sau în noroi, lupul își desface degetele, asemenea câinelui.

Toate urmele imprimate de picioarele lupului prezintă patru degete cu pernițe ovale, deși picioarele din față au și al cincilea deget, mai scurt, care nu lasă urme. Primele două sunt îndreptate înainte și au aceeași dimensiune, iar celelalte două sunt îndreptate ușor orizontal, spre deosebire de urma vulpii, unde toate cele patru degete sunt îndreptate înainte.
Excrementele lupului se aseamănă cu cele ale câinelui.

Vulpea (Vulpes vulpes) – digitigrad
Vulpea este un mamifer omnivor, răspândit în aproape întreaga emisferă nordică. În „meniul” ei se regăsesc, în principal, mamifere de talie mică, păsări și fructe. Vânează mai mult decât îi este necesar și își îngroapă surplusul.
Vulpea lasă urme alungite, asemănătoare cu cele ale câinilor de talie mică, dar toate cele patru degete sunt îndreptate înainte (picioarele din față au și al cincilea deget, mai scurt, care nu lasă urme). Pe substratul moale își desface unghiile, la fel ca și celelalte canide, lăsând urme mai late și mai rotunde.
Excrementele conțin, de obicei, părul mamiferelor consumate sau penele păsărilor consumate, oase sau semințe de fructe. Urina și secrețiile odorante emană un miros caracteristic.

Pisica sălbatică (Felis silvestris) – digitigrad

Pisica sălbatică este un mamifer carnivor, a cărui hrană constă în iepuri, rozătoare mici, păsări și pești. Preferă pădurile dese, nederanjate de către om, care au în apropiere și pajiști deschise, care reprezintă locuri propice pentru vânătoare. Este activă mai ales noaptea. Se poate înmulți (hibridiza) cu pisica de casă.

Urmele pisicii sălbatice sunt rotunde, fiind asemănătoare cu cele ale pisicii de casă. Ghearele sunt retractile (se pot retrage) și nu lasă urme, iar perinițele tălpii lasă o amprentă în formă de trapez. Picioarele din față au și al cincilea deget, mai scurt, care nu lasă urme.

Excrementele se aseamănă cu cele ale pisicii de casă.

Bursucul (Meles meles) – plantigrad

Este cunoscut și sub numele de viezure. Acest mamifer, trăiește în vizuini. Aceste vizuini pot fi folosite de mai multe generații de bursuci sau uneori pot fi ocupate de vulpi sau de iepuri de câmp.

Bursucul este un mamifer omnivor, care se hrănește cu râme, viermi, insecte, fructe, cereale și amfibieni.
Animalul este robust, iar urmele sale, cu 5 degete, sunt bine conturate, cu gheare lungi și încovoiate.
Excrementele sunt pline cu resturi de fructe, semințe, cereale sau părți chitinoase ale insectelor.

Iepurele de câmp (Lepus europaeus) – digitigrad

Iepurele este un mamifer erbivor, dar nu rozător. Preferă terenurile ierboase, în alternanță cu cele agricole. Este, în principal, nocturn. Iarna decojește scoarța arborilor.

Talpa îmblănită nu lasă urme pe suprafețele rigide, fiind vizibile doar ghearele. Iepurele se deplasează prin sărituri, urmele sale fiind grupate, câte patru. Iarna, în timp ce aleargă, picioarele din spate se adâncesc în stratul de nea, lăsând niște urme mult alungite.

Excrementele, în formă de sferă turtită, conțin fibre vegetale și pot fi observate, adesea, grupate mai multe la un loc sau doar câte una.

Ursul brun (Ursus arctos) – plantigrad

Se știe că circa 40% din populația de urși din Europa se află în România, în Carpați. Adulții sunt solitari, cu excepția ursoaicelor cu pui. Ursul este omnivor, se hrănește mai ales cu cerbi, căprioare, mistreți, animale domestice, dar și cu fructe. Mai mănâncă: jir, miere, furnici, albine, viespi, ciuperci, mamifere mici, păsări. Pământul scormonit, mușuroaiele de furnici distruse și arborii decojiți îi pot, de asemenea, semnala prezența.

Ursul are câte 5 degete pe fiecare membru, care se termină cu gheare puternice. Urmele uriașe ale ursului nu se pot confunda cu urma niciunui alt animal de la noi din țară. Amprenta labei posterioare este mult mai alungită, dar mai puțin lată în comparație cu cea anterioară.

Primăvara și la începutul verii, excremetele conțin mai ales fibre vegetale, pământ și părți chitinoase ale unor insecte (furnici, viespi), iar la mijlocul verii și toamna conțin, mai ales, resturi de fructe și semințe (pere și mere pădurețe, prune, zmeură, afine, ghindă, jir, nuci etc.).

Mistrețul (Sus scrofa) – unguligrad

Mistrețul este strămoșul porcului domestic și poate fi găsit pe tot teritoriul țării. Mănâncă aproape tot ce găsește în pădure și în afara  acesteia: jir, ghindă, rădăcini, ciuperci (trufe), dar și iepuri, rozătoare, pești, broaște, melci, viermi, chiar și mortăciuni. Trăiește în familii, alcătuite din scroafe și purcei. Mistreții sunt mai activi în amurg și noaptea. Adesea se scarpină de trunchiul copacilor, lăsând în urmă noroi sau, își trădează prezența prin râmăturile făcute.

Urmele mistrețului sunt ușor de identificat. Acest lucru este posibil deoarece nu doar copitele, ci și pintenii lasă urme. Distanța dintre pintenii în formă de semilună este mai mare decât lățimea copitelor.

Cerbul carpatin (Cervus elaphus) – unguligrad

Cerbul carpatin este un mamifer erbivor care nu are un teritoriu predefinit și trăiește în  cârduri. Se hrănește cu lujeri, muguri, plante ierboase și plante verzi agricole. Masculii își pierd coarnele anual, la sfârșitul iernii.

Urmele sunt specifice, dar pot fi confundate cu o urmă incompletă de mistreț. Pintenii cerbului, la fel ca ai căprioarei, sunt mai înalți decât cei ai mistrețului și nu lasă urme, doar în zăpada mare, în noroi sau atunci când animalul fuge.

Excrementele cerbului variază în funcție de anotimp și de tipul de hrană consumat. În cazul unui grup de excremente, boabele au o formă și o mărime asemănătoare. Boabele seamănă cu cele ale căprioarei, dar sunt mai mari.

Căprioara (Capreolus capreolus) – unguligrad

Căprioara este un animal erbivor rumegător, răspândit în cea mai mare parte a Eurasiei. Preferă pădurile deschise, terenurile cu plante ierboase înalte, tufișurile, terenurile agricole. Vara trăiește singuratică sau în grupuri mici, iar toamna, căprioarele se adună în cârduri, de zeci de indivizi.

Căpriorii lasă urme ușor de recunoscut, ascuțite, de mărime mică. Seamănă cu urmele oilor, caprelor, dar sunt mai ascuțite. Pintenii căprioarei, la fel ca ai cerbului, sunt mai înalți decât cei ai mistrețului și nu lasă urme, doar în zăpadă adâncă, în noroi sau atunci când fuge.

Excrementele căprioarei, la fel ca și cele ale cerbului constau din mai multe boabe. În cazul unui grup de excremente, boabele au o formă și o mărime asemănătoare. Boabele seamănă cu cele ale cerbului, dar sunt mai mici.