Organizat în cadrul Nopții Muzeelor, pe când tot orașul și Palatul Culturii erau cuprinse de o frumoasă forfotă culturală generală, evenimentul dedicat intrării oficiale în colecția muzeului a celor două frumoase portrete interbelice (Eleganță de Eustațiu Stoenescu și Bluza galbenă, de Ștefan Dimitrescu) a fost unul frumos, rafinat și ralaxat deopotrivă. Pentru mine, tema de a studia vestimentația unor personaje pictate, este una favorită. Iar când portretele în cauză sunt două capodopere ale picturii românești interbelice, analiza lor nu poate fi muncă, ci o mare încântare.

Pentru acest eveniment, am adus, pentru a expune alături de frumoasele picturi, câteva rochii și accesorii originale din perioada interbelică: rochii de zi și de seară, pălării, poșete, mici bijuterii – toate din anii ’20 și ’30, obiecte românești, pe care am încercat să le aleg în funcție de asemănarea lor cu veșmintele purtate de cele două doamne pictate, și în funcție de datarea lor. Lângă Eleganta lui Eustațiu Stoenescu (cca. 1930, în haine de eveniment, de sezon rece) am pus o rochie de seară din a doua jumătate a anilor ’30, neagră. Rochia este din mătase vegetală grosuță, are mâneci lungi, și cu un buchet de flori brodate din paiete, pe piept (rochie potrivită tot sezonului rece). Iar lângă portretul soției lui Ștefan Dimitrescu (1921), am plasat o ținută de zi, de vară în nuanțe calde (roz pal și galben) din anii ’20: rochie din voal fin de rayon (cca. 1926-1929) și jachetă din voal de mătase naturală, brodată manual cu flori (cca. 1929-1932). Se potrivea cu ținuta de zi, de vară, purtată de Maria Lebădă în momentul când i-a pozat soțului ei. Ambele ținute au fost completate de pălării. Cele două ținute dar și restul obiectelor expuse pe mese au fost exemplificări ale stilurilor vestimentare din perioada interbelică, atât de zi cât și de seară.

Ideea de a expune portrete pictate și haine/accesorii vestimentare asemănătoare cu cele din picturi (vechi, autentice) este una minunată, practicată în cele mai prestigioase muzee ale lumii: de la Metropolitan Museum New York (Degas, Impressionism, and the Paris Millinery Trade în 2016) la Petit Palais, Paris (Giovanni Boldini, Les plaisirs et les jours, 2022), etc. Muzeul Județean Mureș se plasează astfel, prin conceptul evenimentului, într-o companie extrem de selectă, iar curatorii și echipa merită toate felicitările. Ideea de a aduce veșmintele într-un muzeu dedicat artei este o foarte necesară recuperare, pe care istoria modei o merită, în România. Dacă în Franța se studiază și se scrie istoria costumului de 200 de ani, dacă în SUA moda istorică este nucleul unor excepționale muzee de artă, modele interaționale de cercetare, în România este din păcate considerată o Cenuțăreasă a istoriei artei și a istoriei sociale. Blamată pentru frivolitate, condamnată la statutul de artă minoră (insignifiantă), istoria modei vestimentare este încă în faza de pionierat, în România. Specialiști precum Adina Nanu sau Adrian-Silvan Ionescu au spart gheața. Dar mai este încă atât de mult de descoperit și scris în acest domeniu, în limba română! Așadar, salutăm inițiativa Muzeului Județean Mureș, de a aduce în fața publicului, printre tablouri cu semnături celebre, și haine. Pentru că și hainele sunt documente ale trecutului, surse pentru cercetare, opere de artă decorativă și bucurie pentru privitori. Moda este un limbaj universal, iar oamenii au investit creativitate și migală în straiele lor, încă de la începuturile umanității. Publicul larg este atras de acest subiect, și prezența veșmintelor de epocă în muzee ar putea fi un magnet pentru public.

Mulțumesc echipei Muzeului Județean Mureș pentru o colaborare foarte frumoasă și onorantă!

Raluca Partenie