În anul 2015, colegul nostru, Gál Szilárd, a descoperit un mormânt de călăreț în ruinele unei
case din secolul al III-lea. Deși mormântul fusese jefuit, rămășițele defunctului și ale calului său
(inclusiv picioarele și craniul acestuia) au fost conservate. Analiza morfologică a relevat un
craniu deformat artificial, cu trăsături eurasiatice, europo-mongoloide, confirmând legăturile
individului cu populațiile migratoare ale epocii.
După finalizarea săpăturilor, Muzeul Județean Mureș a trimis mostre pentru analize genetice
către laboratoare de prestigiu din Szeged și Stockholm. Primele rezultate au fost obținute deja
în 2019, indicând o origine est-asiatică pentru călăreț. Recent, aceste rezultate au fost
reconfirmate printr-un studiu genetic internațional, publicat în Proceedings of the National
Academy of Sciences (PNAS).
În cadrul acestui proiect, Muzeul Județean Mureș a avut un rol important în recoltarea și
furnizarea de mostre ADN din necropolele situate în: Sângeorgiu de Mureș, Sântana de Mureș,
Turda, Alba, Sâncrai (județul Alba).
Concluzii științifice relevante
Analiza a 370 de indivizi care au trăit între secolele II î.Hr. și VI d.Hr. a arătat că, deși hunii
europeni au fost extrem de diverși genetic, aproximativ 7% dintre indivizi aveau origini est-
asiatice. Mai multe persoane, inclusiv călărețul din Sângeorgiu de Mureș, prezentau conexiuni
genetice directe cu elitele hunice din Mongolia.
Aceste descoperiri subliniază faptul că Imperiul Hunic european nu era omogen, ci rezultatul
unui proces complex de integrare culturală și etnică. Spre deosebire de avari, care au păstrat o
moștenire genetică puternic est-asiatică, hunii au migrat treptat, asimilând diverse populații.
Importanța descoperirii pentru istoria regiunii
Confirmarea acestor legături genetice aduce o nouă perspectivă asupra istoriei migrațiilor
eurasiatice și subliniază importanța regiunii noastre în acest proces. Cercetările continuă, iar
Muzeul Județean Mureș rămâne implicat activ în investigarea trecutului istoric.
Această cercetare a fost realizată cu sprijinul Universității Eötvös Loránd (ELTE), Muzeului
Național Maghiar, Institutului de Arheogenomică HUN-REN BTK, Muzeului Maghiar de Istorie
Naturală și Muzeului Județean Mureș.
