Deschiderea expoziției „Popoare migratoare pe Valea Superioară a Mureșului. Morminte din epoca migrațiilor de pe tronsonul centurii Corunca–Ernei” la Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc.

12 oct.

Muzeul Județean Mureș, în parteneriat Muzeul Haáz Rezső, susținut de Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc, anunță deschiderea expoziției itinerante „Popoare migratoare pe Valea Superioară a Mureșului. Morminte din epoca migrațiilor de pe tronsonul centurii Corunca–Ernei” la sediul Muzeului Haáz Rezső, situat pe str. Beclean, nr. 2-6, Odorheiu Secuiesc, . Vernisajul va avea loc joi, 14 octombrie 2021, la ora 18:00.

Despre Muzeul Haáz Rezső

Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc este un muzeu etnografic, de istorie locală, de artă și de științele naturii al zonei centrale a Secuimii – teritoriu ce se situează în partea sud-estică a Transilvaniei –, adică al fostului Scaun al Odorheiului. Conform organizării administrative de astăzi, arealul de culegere al muzeului include părțile vestice ale județului Harghita, adică teritoriile dintre cele două Homoroade, respectiv cele de pe lângă cursul superior al Târnavei Mari și Mici. Populația acestui areal este reprezentat de secui, cea mai estică grupă a națiunii maghiare (împreună cu ceangăii). S-a păstrat ca un teritoriu pur maghiar al unei Transilvanii, care din punct de vedere etnic prezintă o structură mozaicată.

Despre expoziția „Popoare migratoare pe Valea Superioară a Mureșului. Morminte din epoca migrațiilor de pe tronsonul centurii Corunca–Ernei.”

Mormânt din epoca gepidică

În hotarul numit Köleskert al localităţii Ernei, județul Mureș, pe prima terasă a pârâului Terebici și pe traseul centurii de ocolire a municipiului Tîrgu Mureş au fost cercetate urmele mai multor aşezări (epoca neolitică şi prima epocă a fierului), alături de două necropole (prima epocă a fierului şi epoca migraţiilor).

Cea mai importantă descoperire din această zonă a fost necropola cu 73 de morminte din epoca migraţiilor (secolul al V-lea). În ciuda faptului că majoritatea mormintelor au fost jefuite încă din antichitate, din inventarul lor au fost recuperate mai multe podoabe din argint, sticlă, chihlimbar, alături de arme, unelte şi vase ceramice.

Singurul mormânt din epoca migraţiilor din situl de la Ernei – Köleskert care nu a fost jefuit, este cel din complexul 124. Groapa orientată spre Est-Vest a avut o formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, și a măsurat 2,50×0,95 m. La adâncimea de 0,12 m, în colţul Sud-Vestic al mormântului, a apărut un ulcior. La adâncimea de 0,57m a apărut un schelet uman. În jurul gâtului, defunctul a avut un şirag de mărgele de diferite culori (roşu, verde, negru), iar pe umăr, două fibule digitate cu câte trei butoni. Pe fibule s-au păstrat fragmente de material organic. În zona pieptului, deasupra claviculei, s-a aflat un ac din argint de aproximativ zece centimetri. În partea dreaptă, la coastele inferioare, s-a descoperit un cuţit din fier, iar în cea stângă două mărgele din chihlimbar, respectiv sticlă. În zona abdomenului şi pe bazin au apărut trei mărgele (două din chihlimbar şi una din sticlă) şi o cataramă din argint.În zona cotului drept s-a aflat o fusaiolă, iar lângă antebraţul stâng au apărut trei mărgele din chihlimbar şi din sticlă, o plăcuţă fragmentară din argint şi o brăţară spiralată din același material. Pe ambele mâini, defunctul purta câte o brăţară din argint. Pe partea stângă a bazinului s-a păstrat şi urma unei gentuţe la ca-pătul căreia s-au descoperit două mărgele şi un pieptene. În zona tibiilor, respectiv la glezna stângă, s-a păstrat câte o cataramă din argint. Lațurile de Sud și Nord ale mormântului au fost prevăzute cu câte o treaptă lată de zece centimetri.

Mormânt din epoca hunică

În urma cercetărilor arheologice preventive, realizate pe șoseaua ocolitoare a municipiului Tîrgu Mureș, pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureș, au fost descoperite mai multe vestigii arheologice: o așezare romană târzie, un mormânt din perioada de tranziţie dintre epoca romană târzie şi cultura Sântana de Mureş–Cerneahov şi două morminte de la mijlocul și din al treilea sfert al secolului V. Cea mai cunoscută descoperire este complexul 41 (M1).

Mormântul 1 reprezintă o groapă ovală, orientată pe direcția Nord-Sud, conturată în podeaua unei locuințe, având dimensiunile de 2,20 × 1,40 m. Peretele gropii este drept, pe alocuri ușor oblic, iar fundul este plat. Scheletul era întins pe spate, cu capul spre Nord. Mormântul a fost deranjat din vechime în zona abdominală, drept urmare unele oase au fost descoperite în poziție secundară, iar brațul drept lipsește. În partea vestică, deasupra scheletului au fost descoperite un craniu și două picioare de cal, indicând o înmormântare parțială a unui cal.

În partea nordică, la o adâncime de 1,5 m, deasupra craniului, a fost descoperit un ulcior gri lustruit din pastă, cu decor constând din motive geometrice pe corp și pe buză. Ulciorul este prevăzut cu o toartă ornamentată cu linii ondulate. Peste buza vasului a fost așezat un pahar din sticlă verzuie. Pe partea dreaptă a craniului, în apropierea umărului, a fost descoperit un pieptene din corn cu teacă, cu mâner semicircular și prins cu nituri din bronz. Lângă piciorul stâng a fost descoperit un cuțit sau rămășițele unei arme din fier, piesă aflată în stare avansată de degradare. În partea interioară a genunchiului drept a fost identificată o aplică din aur.

Atât ritul funerar (orientarea Nord–Sud, înmormântarea cu cal), cât și obiectele de inventar, indică datarea mormântului la mijlocul și în al treilea sfert al secolului V, adică în epoca hunică sau în perioada imediat următoare. În momentul de față, în Transilvania și mai ales în zona Mureșului mijlociu, sunt cunoscute destul de puține morminte din această perioadă, fapt care conferă o importanță sporită descoperirilor de la Sângeorgiu de Mureș.

Conform analizei antropologice întocmită de către Gál Szilárd Sándor, defunctul fusese un bărbat cu trăsături europo-mongoloide, cu vârsta între 20–25 de ani și înălțimea de 171,5 cm. Craniul a fost deformat artificial, obicei răspândit în epoca hunică și în perioada imediat următoare.

Analiza ADN (probe recoltate din țesutul osos) a fost realizată la Universitatea din Szeged, Departamentul Biologie, de către cercetătorii Török Tibor şi Neparáczki Endre. Atât pe latura paternă cât şi pe latura maternă călărețul avea, cel mai probabil, origini din Asia Centrală și din interiorul Asiei. Datele arheogenetice confirmă rezultatul analizelor antropologice.

Analiza arheozoologică a calului a fost realizată la Muzeul Secuiesc al Ciucului, de Kelemen Imola. Calul a fost un armăsar adult (peste 13 ani), având statură medie (134,1cm înalt) cu o structură osoasă destul de gracilă şi era intensiv utilizat în echitație.

Înmormântare în Pythos

M2 este un mormânt de inhumaţie în pithos, aparţinând unui copil de circa șase luni. Ritul de înmormântare îl datează în perioada romană târzie, deşi majoritatea obiectelor descoperite în jurul gropii aparţin culturii Sântana de Mureş–Ćerneahov. Rămăşiţele fătului în vasul de înmormântare au fost acoperite cu rol protector de o ceramica romană de provizii (posibil reutilizată). Suprafaţa ei pe alocuri a fost acoperită cu un strat de lut.