Personalitatea maestrului Ion Vlasiu (1908-1997), sculptor, pictor şi prozator, personaj complex din galeria artiştilor de seamă, s-a remarcat între studenţii Şcolii de Arte Frumoase din Cluj care au marcat şi influenţat puternic şi benefic cursul artei româneşti. Cu toate că activitatea sa se va diversifica în multe domenii de creaţie, acest lucru nu l-a dus spre un amestec al acestora, reuşind să-şi direcţioneze înzestrările pentru fiecare în parte. Ceea ce încheagă această unitate în diversitate este apelul permanent la originile sale, la lumea satului al cărui destin se contopeşte cu al său, transmiţându-i impulsurile inspiraţiei transpuse în opere care integrează în mod personal arhaicul în căutările moderne. Creaţia sa demonstrează uşurinţa şi verva cu care schimbă uneltele de exprimare: dalta, pensula sau peniţa şi disponibilitatea sa pentru varietatea temelor şi originalitatea viziunii.

Galeria Ion Vlasiu cuprinde în spaţiul cu destinaţie anume gândită, aproximativ 50 de lucrări de pictură şi sculptură reprezentând o selecţie ilustrativă din ampla donaţie de 96 lucrări făcută de maestru Muzeului de Artă Mureş. Astfel, constituirea unui loc special dedicat acesteia vine să recompenseze generosul gest. Galeria dedicată exclusiv artistului, concepută inedit, doreşte să reconstituie atât prin piesele de artă cât şi prin cele câteva obiecte personale, din colecţia familiei, atmosfera specifică atelierului său de creaţie. Lucrările punctează perioadele esenţiale, de evoluţie, ale firului creator şi fac parte în special din perioadele de împlinire a creaţiei, de maturitate deplină şi de sinteză, cum ar fi Somnul ţăranilor, Ileana, În faţa timpului, Paradisul terestru, Pasărea suflet, Maternitate, Pereche, pentru a enumera câteva dintre ele, dar există şi câteva piese extraordinare din perioada de debut: Sulamita şi Autoportret.

Creaţia sa profund înrădăcinată în spaţiul transilvan dar cu exprimări moderne, reprezintă o altă faţetă, o altă soluţie de artă specific românească cu particularităţi din zona transilvană. Puţini sunt cei care în pictura modernă s-au oprit cu atâta sensibilitate şi profunzime ca Ion Vlasiu, în faţa pitorescului şi, în acelaşi timp, dramaticului spectacol peisagistic al vieţii satului românesc. El a găsit printre cele mai emoţionante mijloace de comunicare, prin gravitatea lor, reconstituind din fragmente geometria satului natal şi a celui universal.