Obiceiurile din Săptămâna mare, stau sub semnul purificării, al curățeniei, a caselor, a oamenilor și a sufletelor. În zona Câmpiei Transilvaniei, avea loc în săptămâna mare, fie în ajun de Joia Mare, fie în seara vinerii mari, strigatul peste sat și aprinderea focurilor pe deal. În vinerea mare, vinerea seacă, nu se lucrează  nimic, în credința că îți va merge tot în sec în lucrările din cursul anului.

Oul roșu, mielul, pasca și udatul cu apă par a fi mărcile definitorii ale obiceiurilor vechi din preajma Paștelui. Legendele populare spun că Maica Domnului a fost cea dintâi care a făcut ouă roșii și pască.

Obiceiurile de Paști din zonele mureșene erau similare cu cele din alte zone românești: ciocnirea ouălor roșii de Paști, spălatul pe față cu apă în care se pune ou roșu și un ban pentru sănătate și noroc, dar și alte obiceiuri cu o răspândire mai restrânsă, cum este obiceiul Plugarului, obicei agrar practicat a doua zi de Paști, constând în sărbătorirea primului bărbat ce a ieșit la arat primăvara. În zona Câmpiei Transilvaniei, în multe sate, toată lumea mergea la biserică, la țintirim, la ciocnirea ouălor, iar cine spărgea oul celuilalt, îl primea și pe cel spart.

Obiceiul Plugarului, păstrat doar în Transilvania, poartă mai multe denumiri în zona noastră: Fugarul, Fuga în tău, Fuga în câmp, Pogoniciul. Obiceiul s-a practicat în toate zonele etnografice mureșene, astăzi păstrându-se neîntrerupt doar la Sânmihaiu de Pădure, în Valea Beicii și reînviat la Fărăgău. Se pare că obiceiul se practica în secolul al XVIII-lea și în Muntenia și Moldova, fiind menționat de călătorii străini Paul de Alep și Antonio Bandini. Obiceiul are diverse forme de manifestare, constând în principal în udarea celui care a ieșit primul la arat. Cu timpul scăldarea plugarului a fost înlocuită cu plata băuturii (vin, rachiu, etc.) pentru feciorii din sat. Udarea Plugarului se făcea în credința că anul va fi roditor pentru întreaga comunitate. Un alt tip de udat are loc astăzi în întreaga Transilvanie, a doua zi de Paști, este vorba de udarea fetelor cu parfum de către băieți, udatul cu parfum a înlocuit udatul cu apă.

Text: Laura Pop, cercetător la Secția de Etnografie și Artă Populară a muzeului
Fotografii cu icoane aflate în colecția muzeului.