Expoziția „La bâlci. Târgurile mureșene și lumea rurală” își propune să ilustreze dinamica schimburilor comerciale și culturale dintre mediul rural și cel urban, precum și între diverse zone etnografice ale județului Mureș. Aceste interacțiuni aveau loc cu precădere în cadrul târgurilor anuale, al bâlciurilor sau al așa-numitelor „târguri de țară” din perioada interbelică, care funcționau ca spații de întâlnire, negociere și circulație a bunurilor, și de cultivare a tradițiilor.

În perioada interbelică, târgurile anuale, desfășurate sezonier (iarna, primăvara, vara, toamna) durau mai multe zile, în funcție de importanța localității , fiecare zi fiind dedicată unui târg anume: târgul de vite, de cai, de vite cornute, de oi, de porci, iar ultima zi era dedicată târgului de mărfuri, de aceea structura expozițională este gândită pe tipurile de piețe și târguri: târgul de animale, târgul de cereale, târgul de mărfuri și bazarul. Pe lângă târgurile anuale mai erau târgurile săptămânale și piețele agroalimentare zilnice, multe dintre ele păstrate până în zilele noastre. Târgurile săptămânale erau astfel organizate încât să asigure un circuit comercial continuu în regiune, în fiecare zi fiind desfășurat un târg în localitățile mari din zonă.

Expoziția debutează, în mod firesc, cu tema deplasării către târg, prezentând mijloacele de transport utilizate în trecut, care influențau direct aria de atracție a acestor evenimente comerciale. Un segment distinct este dedicat instrumentelor de măsură folosite în târguri, incluzând atât unitățile de capacitate, cât și cele de greutate. Totodată, expoziția pune în valoare și dimensiunea socială a târgurilor, evidențiind momentele de interacțiune: conversațiile dintre participanți, întâlnirile dintre tineri, precum și atmosfera de sărbătoare din ultima zi a târgului, când voia bună completa activitatea comercială. Informații suplimentare legate de fiecare târg în parte, de pe teritoriul actualului județ Mureș, găsim pe infotouch-ul plasat în vitrina de magazin reconstituită la finalul expoziției.

Materialul vizual prezentat în cadrul expoziției constă în compilații fotografice realizate din imagini de arhivă care documentează desfășurarea târgurilor în perioada interbelică, atât în județul Mureș, cât și în alte regiuni din Transilvania, precum și din Europa Centrală și de Est. Astfel, ambientul compus din postere, realizate în mare parte prin prelucrări fotografice de tip colaj are un caracter preponderent ilustrativ, fiind conceput pentru a reda într-un mod expresiv atmosfera, și activitățile specifice târgurilor interbelice din regiune.

MERSUL LA TÂRG

Țăranii și meșteșugarii mergeau la târg pe jos, cu calul sau cu mijlocele de transport existente: cu carul, cu căruța, cu șareta, cu trenul. Pentru ilustrarea mijloacelor de transport la târg sunt expuse: un car de lemn de la Cerghid, șei de lemn de la Vătava, Deleni, Lunca de Jos, precum și o șa de piele de la Cerghid.

Recipientele folosite pentru transportul mărfurilor sunt diverse, de la traistele și desagii duși pe umăr sau pe cal, la saci și coșuri împletite. Desagii se duceau pe umăr sau pe cal, pe șaua de lemn, care era mai ușoară decât cea de piele și nu îngreuna calul la transportul desagilor cu caș.

TÂRGUL DE VITE

Târgurile de animale erau diferențiate în târguri de vite, de cai, de porci, de oi, de vite cornute, de păsări. Târgul de vite avea loc în prima zi a târgului anual. Aici, pe lângă animale, se vindeau diverse produse animaliere (lapte, ouă, brânză) și accesorii pentru animale (hamuri, potcoave, clopoței, tălăngi, cănaci, bici, etc).

În Târgu Mureș, în evul mediu, târgul de animale avea loc pe actuala stradă Marton Aron, în preajma Liceului Bolyai, iar în perioada interbelică, s-a mutat la marginea orașului, spre Sângeorgiu de Mureș, după cum atestă fotografiile din acea vreme.

În perioada interbelică, pe teritoriul actualului județ Mureș, se organizau târguri de vite în 32 de localități, în care se organizau mai multe târguri de vite de-a lungul anului, ajungându-se, în 1938, la un număr de peste 100 de târguri de vite, după cum atestă calendarele vremii.

În unele localități, târgurile de vite erau urmate de târgul de cai, de oi, de porci sau de vite cornute și în ultima zi era organizat târgul de mărfuri, astfel încât un târg anual putea să dureze de la două la cinci zile.

TÂRGUL DE CEREALE

Târgu-Mureșul era renumit pentru piața de cereale. În anul 1841, s-a consemnat că la Târgu-Mureș este piața cea mai ieftină din Transilvania pentru alimente, în caz de recoltă bună. În 1930, în Târgu Mureș se vindeau cereale pe str. Călărași, str. Revoluției, în Piața Victoriei și pe str. Gheorghe Doja.

În general, cerealele se vindeau în cadrul târgurilor de animale, ca produs de schimb. Presa interbelică menționa o serie de târguri de cereale în județul Mureș din vremea respectivă: Târgu-Mureș, Reghin, Miercurea Nirajului, Band, Râciu și Teaca.

Piața de cereale este reprezentată în expoziție printr-o serie de saci cu diverse cereale (grâu, orz, ovăz, porumb), instrumente de măsurat specifice (mierța, ferdela,  cupa, cântarul) și un costum bărbătesc din Câmpia Transilvaniei.

INSTRUMENTE DE MĂSURĂ LA TÂRGURI

Principalele instrumente de măsură la târguri sunt cele de greutate și de capacitate. Pentru legume și produse animaliere (lapte, carne, caș, etc.) se foloseau diferite tipuri de cântare din lemn și metal: balanța cu brațe egale, cântarul de lemn de tip roman cu brațele inegale, cântarul de mână din metal. Pentru cereale, în târguri, se folosesc și acum măsurile de capacitate: mierța (astăzi are 20 l) și cupa (1 l).

Pentru exemplificarea instrumentelor de măsură în târguri, am expus un cântar de lemn, de tip roman, provenit din Sângeorgiu de Pădure, cântare de mână din metal, o mierță pentru măsurat cereale din Sângeorgiu de Pădure și una din Ditrău, și un sfert de mierță (pătrar) pentru măsurat cereale.

Alături de taraba cu produse animaliere și instrumente de măsură la târg  se află expus un costum de cioban (păcurar) de la Vătava.

TÂRGUL DE MĂRFURI

Târgu Mureș era un centru meșteșugăresc important, meșterii de aici vânzându-și mărfurile mai ales în cadrul târgurilor. Lumea satului aduce, în general, materii prime în târg (animale, cereale, lemn), dar uneori și produse meșteșugărești, iar lumea orașului vine mai ales cu produse meșteșugărești din lemn, metal, ceramică sau diverse piese vestimentare (pălării, încălțăminte, basmale) necesare gospodăriei țărănești. Unelte agricole  și vase din doage erau vândute la târguri atât de meșterii din sate cât și de cei din orașe. Pentru ilustrarea acestor schimburi avem expuse o serie de produse meșteșugărești din lemn, metal, ceramică însoțite de meșteri specializați în meșteșugul respectiv: un căldărar rom, un țăran secui de la Praid sau un pălărier sas de la Reghin.

Un tip de marfă specială procurată de ţărani de la târg era mobila (dulapuri, canapeie din lemn, scaune, mese, etc.), pentru care era organizat un loc special în Târgu Mureş, lângă cetate, după cum arată și fotografiile din perioada de început a secolului al XX-lea. În preajma cetății era și piața de vechituri și cea de cărbuni.

Din secolul XX, pe lângă târguri, magazinele oraşului oferă ţăranilor o alternativă la mărfurile achiziționate din târguri, de aceea multe magazine din oraș au un program special în perioada organizării târgurilor.

BAZARUL

Ultima zi de târg, cea a târgului de mărfuri, era dedicată și distracției, mai ales pentru tineri. Unele târguri devin renumite prin distracția tinerilor la târg, cum este târgul cireșelor de la Brâncovenești sau târgul fetelor de la Gurghiu, unde tinerii mergeau însoțiți de muzicanți și se organizau dansuri. La târg, feciorii cumpărau fetelor turtă dulce, mărgele și alte suveniruri, le dădeau pe carusel și adesea se încheiau căsătorii. Vânzarea diferitelor mărunţişuri la târg drept suveniruri reprezintă marca oricărui târg de ţară. Dintre obiectele mărunte vândute la târguri, sunt expuse fluiere, tipare de turtă dulce, maiuri de rufe din lemn, sculptate, casete de lemn decorate, păretare cu mesaj şi alte obiecte pe care de obicei tinerii şi le făceau cadou.

La aceste târguri, erau renumite diverse produse alimentare, cum era turta dulce în formă de inimă, cu oglindă, denumită popular ”puiul târgului”, dar și vestitul colac secuiesc,“kürtecskolacs”, iar pentru ilustrare expunem din colecția muzeului, un suport vechi, din lemn pentru preparat “kürtecskolacs”.

Distracția și socializarea la târg este ilustrată prin perechile de tineri îmbrăcați în costume populare românești de la Hodac și cei îmbrăcați în costume populare maghiare de la Aluniș, De asemenea, în mijlocul sălii se află un grup de femei îmbrăcate în costume populare secuiești (Chibed, Șiclod) și săsești (Saschiz).

Surse foto montaje:

Arhiva foto a Muzeului Județean Mureș

Fototeca Digitală Fortepan

Europeana – Digiteca patrimoniului european

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Asociația Etnografică Kriza János

Fundația Casa Tradițiilor Ardelenești

Arhiva foto personală Szakáts István (acces asigurat prin dl Szőcs Edgár, Fototeca Azopan)

Secția de Etnografie și Artă Populară

Piaţa Trandafirilor nr. 11

540049 Târgu Mureş

+40 (0)265-250.169

e-mail: muzeuetnomures@yahoo.com

Program de vizitare

Marţi – Duminică: 9:00 – 17:00
Luni: Închis

Închis în zilele libere legale.

Bilete: https://bilete.visitmures.com/113ethnographyandfolkartmuseum